Plimbare sub clar de luna

Nu aveam somn si am iesit afara, a doua zi aveam sa merg intr-o misiune folarte importanta si trebuia sa fiu cu mintea limpede dar nu puteam asa ca am decis sa merg in parc. Eram imbracata cu o pereche de blugi, o pereche de sandale si un maieu cu decolte. Nu ma interesa pe unde merg, gandurile pusesera stapanire pe mine.

Stateam intins pe spate pe o banca, privind stelele pe fondul intunecat al cerului. Castile mp3-ului imi cazusera din urechi si muzica se auzea doar ca o soapta neclara.

Începusem să fredpnez o melodie lentă, ca să mai scap din gândurile negre ce puseseră stăpânire pe mine. Vântul adia ușor făcându-mă să tremur involuntar dar cui îi păsa? Mie sigur nu.

Intr-un final, muri si bateria saracului aparat si bazaitul incoerent din casti se opri si el. M-am ridicat cu greu de pe banca rece si incomoda, cu cea ma insuportabila durere de spate pe care o avusesem vreodata in viata mea. Cineva fredona o melodie placuta. Am privit in jurul meu si am zarit o fata care se plimba la mica distanta de mine, asa ca m-am ridicat in picioare si m=am apropiat usor de ea.
- Salut, am soptit eu, destul de ragusit, dar totusim in linistea noptii, suna ingrozitor de tare.

-Bună, spun zâmbind ușor uimindu-mă și pe mine de „ciudata” fericire cu care am putut să răspund. Nu era genul meu să fiu fericită. În toată tăcerea nopții, modul în care tușise băiatul putea provoca fiori. L-am analizat pe băiat discret din cap până în picioare zâmbind în continuare discret.

- Imi place melodia pe care o fredonai, spun, zambindu-i, apoi privind pentru o clipa iarasi stelele. Apropo... nu stiu daca chiar conteaza, numele meu este Alex.

-Ăăă pentru mine contează, spun zâmbind. Eu mă numesc Alicia, Aly, încântată! spun zâmbind. Ăăăă melodia aceia ... nu era nimic, era numai o fantezie, spun lăsând privirea în jos.